calatoare trecatoare

Despre ingeri!

2011-06-06T12:11:00.000-07:00

A fost o seara minunata azi si am trait una dintre cele mai intense experiente din viata mea!

Am pornit in sedinta de coaching si lucru cu ingerii cu Andreea fara asteptari…stiam ca ea este persoana potrivita cu care rezonez extrem de bine, care ma pune in miscare si imi atinge coardele sensibile dar nu stiu de ce nu am venit cu asteptari si ntrebari setate azi ! Si cum Universul are felul lui de a face lucrurile intr-un fel absolut fabulos astazi mi-a oferit unul dintre cele mai valoroase cadouri pe care le am primit pana acum.

Am inceput sedinta in curtea unei ceainarii extrem de calde si primitoare prin a vorbi liber despre diverse lucruri din viata noastra pentru ca amandoua suntem niste vorbarete apoi am pasit incet incet spre lucrul cu ingerasii. Dupa ce Andreea mi-a facut interpretarea cartilor pe care le am extras …niste carti absolut superbe si jucause am facut exercitiul de integrare a mesajelor de la ingeri.

Si in aceasta etapa am trait aceasta experienta care a fost la un cu totul alt nivel decat tot ceea ce am experimentat pana acum. Am pasit ghidata de Andreea si de ingerii mei intr-un spatiu de creatie, de liniste si siguranta intr-un spatiu in care culoarea bleu intens stralucitor era culoarea preponderenta. In timpul vizualizarii mi-a sunat telefonul si am avut senzatia ca ma deconectez si exact in momentul in care faceam eforturi sa ma reconectez si nu eram eu convinsa ca reusesc sa vizualizez ce si cum trebuie am simtit ca Andreea ma mangaie pe par dupa care am auzit cuvintele ei… : « si lasa-l pe arhanghelul Mihail sa…. » si mi-am dat seama ca vocea Andreei era departe si ca nu ea era cea care ma magaiase ci un inger…Nu am crezut vreodata ca experientele cu entitatile de pe alte nivele pot fi atat de tangibile, de fizice..tot timpul am crezut legatura e la nivelul inimii si al spiritului si nu si la al trupului. Am revenit in planul concret tremurand efectiv de emotie si fiind realmente ravasita de ceea ce mi s-a intamplat si chiar si acum imi e greu sa pun lucrurile in cuvinte de teama ca nu voi reusi sa captez intensitatea, emotia, revelatia si minunea care mi s-a intamplat azi !

Iti multumesc Andreea Voroneanu ! Va multumesc ingerilor ! Si Universului !

Despre nevoia de afectiune si surprize!

2011-01-06T00:08:00.000-08:00

He he..Nu stiu daca sunt alintata...unii imi zic ca as fi, parintii mei mi-au zis ca ei nu m-au alintat atunci cand eram mica, dar pe masura ce am crescut am inceput sa ma alint singura (cum o veni asta nu stiu?!).Oricum cred ca ne este in gene sa ne placa sa fim alintate, iubite, ocrotite...sa ne facem uneori mici, mici si sa ne cuibarim in niste brate puternice, unde...traim macar cu impresia ca nu ni se poate intampla nimic rau. Dar sa ajungem totusi la subiect...ieri, pe la vremea pranzului cand eram deja agitata rau pentru ca aveam seara un interviu primesc un telefon de la un numar necunoscut...opresc conversatia cu colegul meu pe care il trageam de limba cu privire la viitorul posibil job si raspund ca ma gandesc ca o fi legat de interviu. Aparent era un nene care dorea indicatii cum sa ajunga la mine pt ca trebuie sa mi aduca un colet....Eu incepusem deja sa ma agit..ce colet ca eu n-am comandat nimic?! El: Nu doamna ca nu trebuie decat sa-l primiti. Termin conversatia si incep sa ma gandesc cum imi este obiceiul la ce e mai rau...Acum vreo cateva saptamani trimisesem un colet in strainatate si il si vedeam intorcandu-se inapoi... Din fericire curierul a reusit sa ajunga destul de repede....asa incat eu n-am mai apucat sa imi fac suficiente ganduri cat sa mor de inima rea! Deschid usa si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut un buchet de trandafiri rosii si o jucarie (scena pe care am vazut-o numai in filme) care se apropiau de mine. Cred ca vazandu-mi figura nedumerita "nenea curierul" mi-a indicat si prezenta unei felicitari care sa-mi indice faptasul. Tatal meu a fost destul de amuzant ca era mai nedumerit decat mine si m-a intreabat...a platit curierul ca sa ti le aduca acasa?

Concluzia e ca am fost extrem de fericita si ca desi avem nevoie de atentie, cu un pic de bunavointa si atentie suntem usor de multumit:).

La un an cel putin la fel de bun!

2011-01-04T04:59:00.000-08:00

A trecut aproape un an...decand nu am mai scris nimic...si mi s-a facut dor!
A fost un an in care am cazut, m-am julit si m-am ridicat,m-am pierdut si m-am regasit, m-am regasit un pic mai mare si mai serioasa... Am remarcat cu tristete si lacrimi in ochi la sfarsitul acetui an ca nu ma mai distreaza multe din lucrurile copilaresti care alta data m-ar fi amuzat. Totusi mi-am pastrat emotiile puternice si contrastante si m-am bucurat enorm ca am reusit anul acesta mult mai multe decat mi-as fi imaginat: am terminat facultatea si am intrat la master, m-am mutat cu prietenul, am plecat intr-o calatorie in grecia de una singura(prima mea iesire din tara),dupa care au urmat si a doua si a treia, am zburat cu avionul pentru prima data si am fost absolut fascinata, am stat adunate 2 saptamani acasa din toata vara, am fost in youth-exchangeuri si tot,am facut catarari si rapeluri, am tinut impreuna cu Paul workshopuri pe scop in viata si multe altele care nu-mi vin acum in minte...
Si ca sa incep anul minunat am calarit "o caluta" pentru prima data in viata mea lucru pe care mi l-am dorit extraordinar si a fost o senzatie minunata...am fost atat de fericita!!!
Anul asta am planuri si mai mari...pentru inceput o sa sar cu parapanta si o sa plec in Cipru...
Pentru aproape toate aceste lucruri vreau sa-i multumesc prietenului meu, Paul, pentru ca a fost alaturi de mine...pentru ca m-a adus cu picioarele pe Pamant fara sa-mi taie aripile

Va urez un an..plin de aventuri!!!!

DE RASUL CURCILOR

2010-01-19T05:50:00.001-08:00

Din ciclul numai eu puteam sa o fac pe asta sau mai rau nu se poate...astazi mi-am stricat telefonul! Pana aici nu as fi prima...dar...eu l-am stricat scapandu-l in ciorba.:D A plonjat de la 1 m distanta in bucatarie direct in ciorba mamei mele...Si bolborosea ciorba ca bietul telefon suna...trebuie sa ai talent ca sa faci asta, nu? Sau sa fii andreea....
P.S.: Aveti din greseala un incarcator de lg care nu va mai trebuie?ca i s a facut cuiva mila de mine si mi a dat un telefon dar n are incarcator:D

Schimbare

2010-01-13T10:36:00.000-08:00

Hmmm....da..tinand cont ca maine am o lucrare...o tema si un proiect m-am hotarat sa fac ceva util...sa scriu pe blog. Mi-am luat o gura de angelli...minilaptopul in brate si hai la treaba!
Ce am mai facut eu in ultimul timp? Am schimbat anii...am trecut de la 21 la 22 desi inca arat ca de 14 ani...de la 2009 la 2010...in fine toti am facut ultima chestie:P
In seara asta am de gand sa beau pentru schimbare si pentru toti care ati fost alaturi de mine in anul trect.
N-am crezut niciodata in schimbare, in schimbarea mea, in schimbarea persoanei iubite, in schimbarea mentalitatii parintilor...am spus mereu asta sunt..asta esti...ma iubesti sau ma urasti, dar nu o sa ma schimb pentru tine pentru ca asta sunt eu!si nu am cum sa ma schimb.
Si cu toate acestea ne schimbam...ne schimbam in fiecare zi...crestem! Desi nu se vede pana si eu am crescut sentimentele mele s-au schimbat, nu mai am aceeasi rabdare pe care o aveam pana acum cu toata lumea, mi s-a reprosat chiar ca m-am facut rea si probabil ca nu fara ratiuni si nu cred ca-mi place asta dar cred ca face parte din procesul asta de schimbare...de crestere...Daca e asa nu vreau sa cresc pentru ca imi placea de copilul deschis la orice, care accepta pe oricine...Dar cred ca va trebui sa ma invat si cu domnisoara alintata care i-a luat locul copilului...
Si am pe cineva alaturi care se poarta atat de frumos cu mine cum nu s-a mai purtat nimeni incat am senzatia ca-i cam place de domnisoara care am devenit.
Am petrecut extraordinar de ziua mea si m-am simtit foarte linistita de revelion...

La multi ani iubitule! La multi ani tuturor si...nu va temeti de schimbare!

Scopul meu!

2009-11-04T10:11:00.001-08:00

Am discutat destul de mult in ultimul timp despre...care este scopul meu in viata...cum ma vad eu peste 10-15 ani...care este ideea mea de viata perfecta...ce meserie m-ar face fericita?!
Hm...poate ca trebuia sa-mi puna cineva intrebarile acestea vreo 5-6 ani..si nu asa intr-o doara, pentru ca asta probabil au facut-o diverse persoane din viata mea ci intr-un mod suficient de insistent sau suficient de organizat sau de structurat incat sa-mi dau seama de ce ar fi mai bine pentru mine din toate punctele de vedere...
Am avut destul de mari dificultati intotdeauna in a raspunde la astfel de intrebari...si am ajuns sa iau deciziile (poate) majore din viata mea(vezi liceu...facultate)influentata de persoane din jurul meu (persoane mature si cu experienta de viata, dar care insa nu stiau ce imi facea sufletul meu sa vibreze...sau ce ma facea sa stau ore intregi nemiscata de pe un scaun, ce imi starnea curiozitatea). Nu zic ca am luat deciziile gresite...dar nu zic asta numai din cauza faptului ca sunt suficient de incapatanata, insistenta, curioasa si ambitioasa incat sa fac lucrurile pana la capat si intr-un fel sau alta sa le fac pe ele (sau pe mine) sa se muleze pe felul meu de a fi si pentru ca intr-un fel sau altul lucrurile pentru mine au iesit bine...dar am suficienti prieteni care au renuntat, care s-au pierdut pe drum...si-au pierdut increderea in sine, au pierdut ani de pomana numai pentru ca nimeni nu a fost capabil sa puna tinerilor respectiv niste intrebari suficient de bune si sa aiba rabdare si sa interpreteze raspunsurile impreuna pentru ca acestia sa-si gaseasca drumul...calea cea mai potrivita pentru ei!
De aceea sustin blogul pornit din aceasta necesitate http://scopulmeu.wordpress.com/
care este abia la inceput, dar care in timp ar putea schimba vieti.
Tu stii care este scopul tau in viata?

Emotii

2009-10-15T12:23:00.000-07:00

Sunt atat de muuullttteee si atat de bune si simple si frumoase lucruri care mi s-au intamplat in ultimul timp incat....incat am devenit din nou piticul nebun si plin de viata si mereu fericit pe care majoritatea il stiti!

Si nu pot decat sa multumesc! Sa multumesc celui "De Sus" care desi cu un imens simt al umorului in planurile pe care le are pentru mine mi-a aranjat lucrurile intr-un mod in care nici macar nu indrazneam sa sper! Nu zic nu...ca nimic din ce mi s-a intamplat in ultimul timp (si acum nu ma refer la actiuni marete ci si la lucruri marunte de zi cu zi) n-a fost normal...dar pe de alta parte cand e la mine ceva normal?!....si in definitiv de ce sa fie normal...cand poate sa fie special!?

Sunt mai mult decat multumita cu viata mea ciudatica...cu multe urcusuri si coborasuri...pentru ca exista cate o zi...ca azi spre exemplu...pentru care simti ca merita...merita sa dai din maini si picioare...merita sa te trezesti dimineata...merita sa fii mereu optimist chiar daca situatia in care te afli in momentul respectiv este mai mult decat sumbra.

Si nici macar nu e o zi...e o clipa...e clipa aceea in care te trec fiori...in care iti bate inima de 100 de ori mai tare...iti tremura vocea si dupa ce a trecut clipa respectiva stii ca ceva s-a schimbat permanent in tine si in persoana de langa tine.

Astazi ma duc la culcare cu zambetul pe buze si imi doresc ca si voi sa fiti la fel de fericiti si linistiti pe cat sunt eu in seara asta!

Blog si bloggeri

2009-10-15T12:00:00.000-07:00

Azi..vreau sa scriu...dupa mult timp pentru ca ma simt plina de emotii si de energie....Si imi trec prin cap atat de multe lucruri incat nu ma pot hotari despre ce sa incep sa scriu...sau daca o sa reusesc sa scriu propriuzis despre ceva!

Am fost azi la o intanire cu diversi oameni care se numea "a treia cafea"...irelevant pentru voi probabil...ideea e ca printre oamenii care isi prezentau cursurile acolo(caci asta se inatmpla) a fost si un tip care prezenta cursul lui despre blogguri si bloggeri...si m-a facut sa ma gandesc la ce spunea pe acolo...pentru ca el ne prezenta diverse metode de a face blogul mai atractiv ca sa intre lumea si sa poti face bani din asta...si discutam despre ceva de genul si cu Paul...dar concluzia mea e ca nu vreau asa ceva...nu vreau sa mi umplu blogul cu sute de reclame...nu vreau sa "bag pe gat" blogul meu nimanui...ci vreau doar sa ma simt bine cu mine insami...pentru ca eu scriind ma descarc si-mi pun gandurile oarecum in ordine...Pentru mine blogul este o "chestie" foarte personala si desi este oarecum aiurea sa zic asta tinand cont ca are oricine acces la el imi place sa-l pastrez eu oarecum protejat de "oamenii rai" si sa-l tin in globul meu de cristal, in lumea mea de basm si sa ajunga la el doar oamenii care simt ceva doar oamenii carora le transmit ceva.

Si vreau sa ofer un zambet sau o emotie neconditionat...vreau ca...atata timp cat pot sa fac lucrurile "benevol", sa fac micile mele acte de caritate sa le fac fara sa astept ceva in schimb sa le fac pentru ca mi se vor intoarce inzecit...sunt convinsa de asta...

Cred ca daca mi-as face un blog si as scrie pentru a face bani ar deveni oarecum o obligatie si as pierde din spontaneitate...din vibratia pe care o simt si fara de care nu ma apuc niciodata sa scriu cate ceva.

Astept de la voi...cei care ma stiti...sau cei care nu ma stiti dar care ma "simtiti" sa mi transmiteti emotiile voastre:)

2009-05-09T13:07:00.000-07:00

Ideea zilei de azi: in lipsa de altceva...doua suturi in fund...poate un pas inainte

Jucatorul de sah

2009-04-15T07:05:00.000-07:00

M De cand ma stiu am fost mereu ocupata...am fost mereu pe fuga...am fost copilul acela cu o sumedenie de activitati extrascolare si alte minuni din astea...Intotdeauna mi am dorit sa am mai mult timp liber si sa ma ocup si de mine...De vreo cateva luni activitatile mele au disparut...cam toate deodata...servici, prieten, colegi...si sunt realmente dezorientata.Nu stiu ce ar trebui sa fac. Sunt o fire care nu se descurca de una singura...imi trebuie oameni in jurul meu...Stiu sau daca nu stiu imi place sa mi ocup timpul gandindu-ma cum as putea sa-i fac pe cei din jurul meu fericiti, cum as putea sa-i surprind. Insa habar n-am cum sa ma fac pe mine fericita...singura ... sa nu depinda bucuria mea de emotia, zambetul, glumele, mistourile lor...

Astazi, in lipsa de ocupatie am recitit pozia care aduce pe chipul meu cele mai multe zambete, cele mai multe lacrimi, cele mai multe amintiri...pot spune sigur ca e poezia mea preferata si v-o impartasesc si voua... Poate ca voi reusi sa va smulg un zambet melancolic, poate pentru o clipa veti vibra si poate imi veti spune si atunci voi fii fericita...voi sti ca in dupamiaza pot sa fiu fericita pentru unul dintre voi.

Cititi poezia incet dar cu voce tare nu in gand ..rar...savurati fiecare cuvant ascultati Clyderman ... amintiti-va...

MJucatorul de sah. Stefan Augustin Doinas

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit. Nu ştiu, poate un prieten, ori poate-un străin care privea la jocul nostru alaltăseară. Mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi. Era un timp când ne-ntâlneam în fiecare seară, ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa, umbra inimii tale cădea asupră-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un timp când tu erai singura mea rană. De-atunci am purtat multe lupte, m-am vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricele zvântate din care sângele nu mai musteşte…

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat foarte când am răspuns: -Atât de curând?… şi-am continuat să fumez deasupra unei partide pierdute de şah.

Dacă stau să mă gândesc, toate mi se par la fel de misterioase, la fel de fatale, totul e numai o trecere de pe alb pe negru, cu regina sau cu nebunii de abanos. Mai demult aveam idei bizare despre moarte şi de câte ori trecea un mort, mă descopeream… Astăzi nu, astăzi nu mai pot gândi decât la slăbiciunile mele zilnice… Şi totuşi tu erai regina, tu stăpâneai. Acuma, de câte ori mut o figură, mă uit să văd dacă urma ei a rămas întipărită aievea, sau dacă din toate nu rămâne decât jocul.

Nu te supăra, iubito, pentru că am să-ţi vorbesc… aşa cum obişnuiam mai demult, la ureche. Ştii…- oricât mi-ar veni de greu, e aşa… Sunt îndrăgostit de-o fată care-ţi seamănă. Nu te supăra, e adevărat că sunt cam bătrân, e adevărat că e un păcat… dar tu ştii că, dacă aşezi lucrurile din nou jocul al doilea, îţi este poate mai preţios decât primul…

Da, mi s-a spus c-ai murit, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat că n-am plâns. Astăzi însă, nu mai sunt ca Siegfried, astăzi nu mai cred în poveştile de altă dată. Cu toate astea, dacă n-ar fi fumul de aici, poate nu li s-ar părea că visez, poate atunci ar vedea că ochii mei stăruie cu tristeţe asupra reginei pe care am pierdut-o. Oamenii însă nu văd prin fum. Numai tu, de acolo de unde eşti, împrăştie-l cu mâna, seara, când mă plimb cu fetiţa aceea… care seamănă cu tine, care nu ştie nimic…

zambetul este floarea sufletului

2009-03-21T08:42:00.001-07:00

Nu stiu care e treaba cu filmele, dar mereu dupa ce vizionez unul capat o stare parte euforica, parte melancolica...in fine...cred ca ma emotionez eu prea usor... Cert este ca tocmai m am uitat la un film dragut, asa de fetite sambata dupamiaza si vreau sa scriu pana nu dispare senzatia asta!

De vreo doua saptamani mi se reproseaza ca am avut destule despre care sa scriu si nu am facut o...si da "lumea" cam are dreptate. Ultimile doua saptamani au fost minunate...au fost minunate pentru ca am incetat sa mai sper, sa mai caut, sa ma mai intreb sau sa incerc sa gasesc raspunsurile...Tot ce am facut a fost sa ma bucur de ce mi s a oferit si mi s a oferit mai mult decat as fi crezut ca o sa primesc in perioada asta. Cum se cuvine pentru un inceput nou....pentru o noua abordare a problemei am gasit si niste locuri noi, despre care nu o sa va spun pentru ca le as strica magia...si am fost cuprinsa de niste sentimente tulburatoare, emotii si zambete nebunesti...pe care din pacate nu le pot inchide intr o cutiuta pe care sa o deschid atunci cand ....cand trebuie...pe care nici macar nu le pot pune in cuvinte si care stiu ca o sa treaca...dar ce rau fac daca ma bucur si eu un pic? Saptamanile astea nu astept nimic...dar nu ma voi supara daca imi veti darui un zambet...va promit ca ma voi bucura din plin de el!

Zambetul este floarea sufletului.citat Sorin Cerin

Schimbari de drum

2009-02-24T13:53:00.000-08:00

Tennessee Williams spunea "Există un moment când trebuie să pleci, chiar şi atunci când nu ştii sigur unde mergi. "

Ce faci cand te trezesti intr-o zi de dimineata si realiezi ca viata ta asa cum o stiai nu mai exista; ca multe din lucrurile pe care te bazai, care te faceau sa zambesti, micile rutine care iti defineau ziua au disparut!!!???

In perioada asta aproape totul s-a schimbat in viata mea si recunosc ca sunt dezorientata! Niste prieteni ma intrebau ieri ce-mi doresc sa fac mai departe...ce ma face fericita? Si nu peste 10 ani ci maine! Si am ramas foarte surprinsa sa-mi dau seama cat de greu imi este sa dau un raspuns la intrebarea asta!

Cred ca toti avem in timp tendinta sa ne plafonam si de aceea cand suntem scosi de pe poteca noastra cu caramizi rosii ne e greu sa gasim drumul! Zic eu ca schimbarea insa ne face bine, ne face sa ne dezmortim, sa gandim, sa alegem, sa privim si altfel lucrurile, sa evoluam!

Asta incerc eu sa fac acum...sa mi gasesc noul drum! Am cateva idei deja ce voi face pe acolo si sper din tot sufletul sa ma pot atinge lucrurile pe care mi le propun! Nu va spun inca ce si cum ca mi e frica ca nu o sa se mai indeplineasca!

Oricum daca aveti vreo idee pentru mine...ceva ce ma vedeti voi facand , ceva ce credeti ca mi s ar potrivi dar nu am incercat pana acum sunt deschisa la sugestii!

Va rog chiar sa puneti o caramida pe drumul meu!

FERICITA!

2009-01-26T09:39:00.000-08:00

Inchide ochii! Respira... Ridica ti chipul spre primele raze ale soarelui... Lasa le sa te incalzeasca...lasa sa topeasca gheata care iti macina inima... Zambeste...Asculta in surdina o melodie care te face sa dansezi! Respira... Nu te mai gandi!

N am avut o perioada buna dupa cum majoritatea stiti... Ba chiar dimpotriva, am trecut prin stari noi de care aproape m am speriat si eu (nu mai vorbesc de persoanele din jurul meu!)... Dar mi am revenit.Nu de tot pentru ca nu se poate deodata, dar m am trezit intr o dimineata hotarata sa fiu fericita! Sau macar sa nu mai fiu suparata...sa nu mai plang, sa fiu eu cea pe care o stiti zambind!

O sa fie bine! Am realizat asta si indiferent de cum si in ce fel se va intampla ma voi bucura! Nu i niciodata un sfarsit...e mereu un inceput! Sunt nerabdatoare sa mi scriu povestea vietii picaturile de ploaie care au plans in locul meu azi!

Intr un mod ciudat si cu niste sentimente si experiente noi incarcata AZI SUNT FERICITA!!!

UNDE FUGI?

2009-01-10T07:47:00.000-08:00

Unde fugi cand doare? Unde te ascunzi de tine, unde te ascunzi de nesiguranta si tristete? Pe cine intrebi cand nu stii si ce faci daca stii si vrei sa uiti? Incotro o iei cand esti pierdut? Cand stii ca trebuie sa o iei pe alt drum? Cand te opresti din sperat si visat? Cine vine dupa tine sa adune lacrimile inghetate in zapada? Ce faci cand inima iti spune ceva si mintea urla altceva? Ce faci cand ti e dor? Unde se duc dorintele si visele spulberate? Cum le aduni si le dai aceeasi forma putere si poate inocenta? Unde incepe si unde se termina? De ce se termina? Unde fugi? De ce doare?

ordinary miracles...

2008-12-08T09:04:00.000-08:00

Sunt o persoana norocoasa...Sunt o persoana care gaseste mai multe zambete decat lacrimi....si atunci cand lacrimile totusi isi fac locul in ochii si in sufletul meu intalnesc persoanele potrivite sa le stearga...
Cineva ma iubeste mult si este hotarat sa-mi faca viata plina de surprize si de bucurii! De ziua mea lumea s-a dat de doua ori peste cap ca sa ma faca pe mine fericita... Haideti sa va explic la ce ma refer : dupa cum probabil stiti anulasta am muncit si mi am starns bani ca sa mi cumpar un laptop. Cu o zi inainte de ziua mea stransesem suficienti asa ca m am hotarat sa mi fac un cadou de ziua mea...seara trebuia sa ma intalnesc cu tata si sa cumparam laptopul...
Pe la pranz in timpul extraordinarului curs de cia primesc un telefon misterios. Prima data il resping...insista...ma bag sub banca si raspun (avantajele dimensiunilor)...: "buna ziua! de la Compact va deranjam! Imi puteti spune parola compact?"...
Ca sa n o mai lungesc am castigat un laptop! Da...o bijuterie de laptop...creat parca pentru mine! Cum sa cred eu ca asta a fost doar o coincidenta!? Cum pot eu sa nu zambesc macar un pic chiar si in momentele in care imi vine sa plang in hohote sau sa urlu cand ma gandesc ca ma asteapta o groaza de lucruri bune...aranjate pana la cele mai mici detalii pentru mine care sa ma faca sa plutesc de fericire(va dati seama ca dupa ce am castigat am fost euforica si am mers pe norisori si am imbratisat pe toata lumea timp de vreo 3 zile)!
Ultimile zile au fost triste pentru mine, dar imi astept ingerii...piticii...stelele cazatoare...imbracati in cersetori...flori, fluturi...
PS: In timp ce scriam aici a inceput un film numit ordinary miracles...Cred ca exista mai mult in lumea asta decat vedem noi...ce credeti?

Serendipity

2008-10-24T12:11:00.000-07:00

Cred ca trebuia sa scriu de mult despre asta dar poate n am facut asta din oarecare egoism...dar in seara asta vreau sa va povestesc si voua despre mica mea bucatica de paradis...locul in care evadez eu... Este vorba de ceainaria serendipity. Asa cum reiese si din nume (serendipitatea reprezinta fenomenul prin care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferit) am dat peste ceainarie atunci cand nu cautam asta.Ajungi la el trecand un mic pod si depasind timidul gard de bambus "presarat" pe ici colo cu fluturasi. Este un loc ca la tiganci...unde timpul sta in loc...chiar daca stai in balansoarul din mica curte acoperit sau nu de paturi(pe care ei ti le ofera)si asculti porumbeii, te joci cu pisicuta, citesti o carte , sau pur simplu visezi ascultand muzica in surdina de pe fond si savurezi o cana de ceai; sau stai inauntru la separeuri cu persoana draga cu lumanari mese joase si un fel de pernite sau pe canapele si sa ti alegi o carte din biblioteca lor...nu cred ca ai cum sa fii dezamagit! E pur si simplu un loc in care te poti pierde...desi esti in centrul bucurestiului nu ai crede. nu auzi masinile...nu auzi certuri...tipete...auzi doar cat si cum vrei sa auzi...Au seri si cursuri de tango, ai posibilitatea sa pictezi pe cani sau ceainice (iti dau iei si vopsele speciale)...Ar mai fi multe de zis dar cred ca nu are nici un rost..mai bine va duceti si descoperiti si voi sa mi spuneti cum a fost...
Evadeaza...viseaza...creaza...pierde te...rasfata te...zambeste...incarca te

Cotorontzul este sotul cotoroantzei- partea a 2 a - si despre copiii din ziua de azi

2008-10-24T11:30:00.000-07:00

Stau cu o cana de lapte cald cu miere in fata calculatorului si ma gandesc cu groaza ca parca as auzi o baba vorbind...dar serios acum...am senzatia ca ceva nu e in regula cu copiii din azi...Sunt doua categorii in ziua de azi...unii ca fetita cu cotorontzul...careia nu i este frica de baubau sau mai stiu ce alte personaje din astea pentru ca sunt din "Fictiune"(si care imi da o definitie coerenta a acestui cuvant) care merge la opera, face germana si tot asa... Si mai e cealalta parte in proportie de 90 %...copiii care la 3-4 ani se descurca mai bine decat maica mea pe calculator...care nu mai sar coarda elasticul, nu mai ies cu paturica in fata blocului si nu le fac de mancare papusilor din frunze, se umfla cu tot felul de dulciuri si chipsuri si cred sincer ca au greutatea mea, care tipa si se tavalesc cand nu li se cumpara ce vor...Nu stiu ce s-a intamplat...n am fost nici pe departe copilul perfect...as putea spune chiar dimpotriva...dar mi amintesc cu atata nostalgie cand s a deschis brutaria arabului si mergeam cu mama si mi cumparara un covrig cu susan sau cand unchiul meu venea in vizita si ne aducea biscuiti picnic...era un mare eveniment si o mare bucurie...tin minte ca imi cheltuiam banii pe care mi-i dadeau ai mei la premiere pe cartile aghatei christie dupa care eram innebunita....N-aveam nici pe sfert cate jucarii au copiii din ziua de azi (nu zic ca n am avut...am avut si eu multe si am stricat si eu multe...dar sincer acum ati vazut ce jucarii exista in ziua de azi?????!!!!) insa cred ca m am bucurat de cuburile mele si fratimiu de capcanele pe care le intindea parintilor mai mult decat o fac ei astazi!
Nu stiu ce ar trebui facut...sau daca e bine sau e rau...stiu doar ca nu mai e ca pe "vremea mea"...si ca daca ar fi sa aleg intre a copilari azi sau acu 20 de ani n as renunta pt nimic in lume la copilaria mea...(defapt cred ca inca n am renuntat la copilarie:P)...Cu coarda, elasticul, spanzuratoarea cu creta pe astfalt, flori fete si baieti in minte va spun noapte buna...Voi ce faceati cand erati mici?

Rezolutie de an nou

2008-10-20T10:10:00.000-07:00

Se vede ca a inceput scoala si ca pe langa scoala m am mai inhamat la cateva activitati "extracuriculare" ca sa pot sa mi cumpar si eu laptopul la care tanjesc atata (si care ar asigura zic eu o doza de liniste in casa) n am mai apucat sa scriu mare lucru.
Ca sa fac fata la tot si toate...sa am timp sa si visez...sa ma si plimb...sa si iubesc...sa ma si joc (mai nou ma joc mima...si am descoperit ca ma joc cu poate mai mult entuziasm decat atunci cand eram mica) mi am facut un fel de rezolutie de nou an: Am schimbat ceva...nu mult...am ajuns la concluzia ca nu e nevoie de mult...Poate ca schimbarile pe care le am facut reprezinta un pas mare in maturizarea copilului etern din mine(doar a unei parti din el). Am reusit pana acum sa ma tin de toate cele pe care mi le am propus si trebuie sa recunosc ca faptul ca am un program, ca sunt mai organizata imi creaza o stare de placere....de multumire...de satisfactie pe care nu o ai cand stai si pierzi timpul... Sa ai senzatia ca faci ceva cu tine...cu viata ta e un lucru minunat...si atunci cand o sa ai juma de ora de pierdut timpul o sa apreciezi mult mai mult asta!
Si mai am un mic motiv de fericire...am in sfarsit un locsor al meu...in care sa nu intre fratimiu sa nu intre mama si tot asa...pe care pot sa mi l aranjez dupa cum imi doresc eu..si desi pentru unii poate asta nu inseamna mare lucru pentru mine a actionat ca un puseu de energie...
Nu stiu daca se intelege ceva din ce am scris...ideea principala e ca sunt fericita...si ca uneori pentru a fi fericit trebuie doar sa schimbi modul in care privesti lucrurile...sa faci un pas inapoi (stiti povestea cu musculita care se izbeste de un geam pana cand moare fara sa realizeze ca 2 cm mai la stanga geamul era deschis) si sa privesti lucrurile in perspectiva....cu mult calm, cu mult optimism si cu incredere in puterile tale. Tu iti poti face viata un basm...De tine depinde...Azi e o zi minunata pentru o rezolutie de an nou:p ! Fii fericit...fii ce-i mai bun in tine...pentru tine..pentru mine...pentru toti...

2008-09-27T10:09:00.000-07:00

Nu ma descurc deloc bine cu sentimentele mele...stiu fiecare in ce borcanas ar trebui sa stea...stiu pe fiecare la ce prajitura trebuie sa l folosesc...(desi unele n-ar trebui sa le folosesc niciodata) si cu toate astea borcanasele mele se varsa tot timpul si ingredientele se amesteca... Da, ati putea spune ca experimentez si ca asta e un lucru bun dar de cele mai multe ori nu iese bine...ma inec in lacrimi in cautarea zambetelor...ma impiedic de furie in cautarea pacii si a dragostei. Ah...ce bine ar fi sa nu mai doara atat cand rad...si sa nu ma linisteasca atat de tare lacrimile...Ah...ce simplu ar fi sa dau drumul de pe creasta asta inalta borcanaselor astora care ma incurca...acum pana nu o sa se risipeasca si o sa ma incurce iarasi atat de tare...Dar sunt borcanasele mele si datorita lor sunt atat de fericita acum...aici...in fata imaginii acesteia care mi taie pur si simplu rasuflarea stand langa tine si tinandu te strans de mana de frica sa nu alunec...sa cad...sa le incurc iar pe toate...Sper doar ca borcanasele mele sa mi mai dea si mie pace si poate cu timpul o sa fiu mai ordonata si nu o sa le mai incurc...
Pana una alta sunt ocupata sa iubesc...si doamne ce se mai incurca borcanasele mele cand fac asta!

Cotorontzul este sotul cotoroantzei

2008-09-03T12:09:00.000-07:00

De cateva zile am grija de o fetita de vreo patru anisori...Este ca argintul viu si vorbeste mai mult decat mine...Nu trec 10 minute fara sa zica sau sa faca ceva care sa ma lase cu gura cascata.
Ieri am aflat un lucru important: cotorontul este sotul cotoroantei. Azi am avut probleme cu Scaraotzchi: I am adus o carte de Grimm si a gasit o poza cu Scaraotzki care ii fierbea pe unii si m a intrebat de ce ii fierbe.Eu i am zs k sunt rai si ea m a intrebat daca daca se uita se face si ea rea..Alta problema esentiala era daca ii fierbe imbracati sau dezbracati.Cand am plecat a zis ca pastreaza ea celalalta carte pe care o mai adusesem dar pe asta sa o iau ca e cu Scaraotzki.
Tot in cartea asta era o poza cu o fata cu un singur ochi. Era una dintre fetele rele,urate ceva de genul...si sta ea asa si se gandeste si zice...asta e un fel de ciclop,nu?
Mai devreme dupa ce ma chinuisem jumatate de ora sa i explic cum e cu picioarele ratei ea imi zice: asta e un fel de inotatoare?!
Atunci cand era la masa dupa ce a mancat cuminte tot ce i am dat a ajuns bineintles la desert...avea niste jeleuri...a mankt vreo doua si deodata s a oprit brusc si mi-a intins si mie unul...M-a lasat cu gura cascata si mi-a topit inima.
Copiii astia sunt o minunatie...Ma intreb maine ce intrebari incuietoare imi mai pune si ce surprize ma mai asteapta!

Traiesc intr-o alta lume

2008-09-03T03:37:00.000-07:00

Ati avut vreodata o zi in care sa aveti senzatia ca ati nimerit intr o alta lume? O lume de basm...o lume..asa cum v ati imaginat o ati visat o mereu? Sa va fie frik sa mergeti prea repede...sa radeti prea zgomotos pentru ca aveti senzatia ca visul s ar putea spulbera...k v ati trezi din somn?Mi s a intamplat asta cam acum o saptamana. Nu stiu daca a avut vreo legatura cu faptul ca nu dormisem cu o noapte inainte..ca avusesem o perioada foarte proasta...cert este ca senzatiile pe care le am trait in ziua aceea nu le am mai trait niciodata! Toate lucrurile bune care mi se puteau intampla si chiar si cele care nu mi se puteau intampla...(si pentru care inca nu am o explicatie plauzibila) mi s au intamplat. Fiecare pas pe care l am facut a fost parca purtat de mici zane...fiecare dorinta...oricat de ascunsa a fost mi s a indeplinit...Lucrurile au trecut pe langa mine in reluare in ziua aceea...am vazut fiecare zambet, am auzit fiecare rasuflare, fiecare detaliu mi-a umplut inima de bucurie si speranta...era ca si cand un pitic (mai mic decat mine:P) ar mere in fata mea si ar aranja totul ca sa mi fie bine...pana la cea mai mica pietricica. Toate emotiile le am trait la o intensitateatat de sporita incat eram pur si simplu "paralizata". Nu mi venea sa cred ca mi se intampla mie...Si acum stau sa ma gandesc daca nu cumva a fost un vis...Dar nu a fost...a fost un dar a fost un minunat dar ... Cred sincer ca cineva ma iubeste foarte mult daca a dat lumea peste cap pentru mine...

poate

2008-07-28T10:42:00.000-07:00

Sunt prea multe sau prea putine lucrurile care chiar conteaza in viata.Oriqm suntem prea grabti...prea obositi...prea nervosi...suntem prea stresati ca sa fim in stare sa fim draguti cu cei din jur.Incercati intr o zi sa fiti altfel...eu am incercat...incercati sa i multumiti soferului care va transporta cu autobuzul sau metroul k face asta cu atentie si prudenta...incercati sa laudati pe tipul din colt de la care luati mereu pateurile acelea gustoase...incercati sa le zambiti oamenilor de pe strada..sa le urati o zi buna kiar dak nu i cunoasteti...incercati nu sa ii dati bani puradelului ala mic care cerseste ci sa va opriti langa el sa-l luati in brate si sa i cititi o poveste(stiti sigur ca asta nu i o va lua nimeni...)incercati sa imbratisati oamenii pe care ii vedeti tristi..le veti skimba ziua persoanelor respective si poate si viata...si la randul lor poate nu ii vor mai certa pe copii acasa din cauza problemelor din timpul zilei...sau poate vor lauda masa sotiei...poate...

cineva...

2008-07-28T10:08:00.000-07:00

CINEVA m-a invatat ceva.CINEVA mi-a aratat ceva ce putini stiu sa-l arate sau poate stiu sa-l aprecieze.CINEVA mi-a aratat ca cele mai fumoase cadouri nu sunt cele materiale... CINEVA mi-a dat cadou ploaia ca sa-mi poata saruta stropii de pe trup. CINEVA a lasat florile sa traiasca pentru mine. CINEVA mi-a daruit clipele lui,zambetul lui... CINEVA mi-a fotografiat gandurile.C INEVA a ingropat dragostea lui si nu a oferit nimanui altcuiva cheia catre ea(si nu vorbesc metaforic). CINEVA a pierdut zile intregi sa-mi faca ceva cu mainile, cu sufletul si cu dragostea lui!CINEVA m-a luat de mana... CINEVA mi a zambit... CINEVA mi a faqt inima sa explodeze... CINEVA mi-a aratat ceva... CINEVA m-a invatat cva!

Un mesaj de noapte buna

2008-07-27T13:40:00.000-07:00

E seara...astept cu nerabdare sa adoarma toata lumea ca sa pot sa-mi fac si eu aparitia....Nu, nu o sa plec de acasa imbracata in niste haine bune pt o persoana de doua ori mai mica decat mine si foarte sclipitoare si nu ma voi duce intr-o discoteca...astept noaptea pentru ca locuind in casa cu inca 4 membrii ai familiei(5 chiar, daca pui si papagalul) nu prea am parte de liniste asa ca noaptea pot sa stau si eu linistita fara vorbaria si zumzaiala de rigoare... Imi place cand orasul aparent se duce la culcare se mai sting si becurile(alea din case ca cele de pe strada oricum nu functioneaza) sa ies pe balcon...sa ascult greierii, sa miros aerul rece...si sa privesc cerul...luna si stelele...sunt absolut minunate...Imi place sa vizualizez o persoana...sa ma gandesc la un lucru frumos pentru ea...si imi imaginez ca stelele ii vor transmite asta in somn. E greu sa gasesti un loc si un moment de liniste in bucurestiul asta nebun, desi toti cred ca ne dorim sa gasim asta...asa ca noaptea este micul meu moment de liniste, de pace,de visare...poate si al vostru... Inchideti toti luminile ca sa putem vedea stelele... "Noapte buna copii...."

Cand lucrurile nu stau asa cum ar trebui

2008-07-26T03:28:00.000-07:00

Acest articol trebuia sa fie despre motivul durerilor mele de cap din dimineata asta si nu numai.Am renuntat totusi la acest gand si va adresez o intrebare:Voi ce faceti cand sunteti suparati si nervosi? Cum reusiti sa va calmati? Sunteti genul de persoana care va exteriorizati sau tineti in voi si Dumnezeu sa-l fereasca pe cel care este in calea voastra cand vi se umple paharul? O sa va spun eu ce fac...primul pas...daca motivul supararii mele este din familie este sa tip....tip la toti din familie(nu stiu de ce mereu mi s-a parut mai usor sa tip la ai mei decat la straini), dak motivul supararii nu este din familie trec la pasul al doilea direct: incep sa plang...plang in hohote pana cand ma linistesc... este posibil ca in paralel cu plansul sa povestesc cuiva ce am patit...daca este o persoana necunoscuta....un strain pe care nu-l voi mai vedea niciodata cu atat mai bine. Daca sunt inconjurata de prieteni pasul acesta este probabil ultimul din procesul de calmare...pentru ca daca o sa mi se spuna o gluma nu o sa fiu in stare sa ma abtin din ras...Daca nu urmatorul pas ar fi sa beau ceva(si nu ma refer la bauturi alcoolice...ci la un ceai,o ciocolata calda,un capucino....ati prins voi ideea) asta pentru ca spre deosebire de majoritatea persoanelor atunci cand sunt suparata nu pot sa mananc nimic, mi fac o baie lunga si citesc o carte buna....

Azi lucrurile au stat un pic altfel...strainul caruia i-am spus ca sunt suparata esti tu...si in locul baii lungi si cartii bune ma voi duce la padure la un gratar...sper ca nu va ploua...Cand ma intorc o sa va povestesc cum a fost!

Cand soarele iese pe strada mea

2008-07-25T00:48:00.000-07:00

Cum v-am mai spus deja sunt genul de persoana care traieste la extreme. Este valabil si pentru norocul meu. Mi s a intamplat des sa mi se spuna ca sunt ghinionista...eu sunt de parere ca sunt fie foarte norocoasa, fie foarte ghinionista...Si deobicei fazele acestea se succed...nu pot sa ma bucur si eu din plin de ceva ca tre sa apara vreun eveniment care sa-mi strice toata buna dispozitie.... Trebuie sa recunosc ca momentan trec prin perioada inversa...de cand a aparut EL... Inainte ca EL sa apara in viata mea am trecut printr-o relatie lunga si grea...o relatie in care m-am chinuit mai mult decat am fost fericita si pe care incercarile mele disperate de resuscitare n-au mai salvat-o. Trebuie sa recunosc ca o noua dragoste a aparut in viata mea in momentul si poate din locul din care ma asteptam cel mai putin...dar a aparut in cel mai natural, simplu si inocent mod posibil. Alaturi de EL am redescoperit placerea simpla a plimbarilor prin parc, a jocului...am descoperit ca nu e nevoie de eforturi suplimentare ca sa fiu iubita...am descoperit cu emotie ca reusim sa ne citim gandurile si ca dupa cateva zile petrecute impreuna aveam senzatia ca ne cunoastem de o viata. A trecut aproape un an de zile de cand EL a intrat in viata mea...si ii multumesc ca mi-a redat increderea in mine si zambetul pe buze....Imi place sa calatoresc prin viata tinandu-l de mana...il tin strans pentru ca mi-e foarte frica sa nu-l pierd...
PS:LUI trebuie sa-i multumesc si pentru majoritatea pozelor minunate de aici

Zambiti

2008-07-24T11:25:00.000-07:00

Sunt genul de persoana care crede. Crede ca lumea e un loc bun, crede ca toti oamenii sunt speciali...ca toti merita increderea mea. Ma deschid destul de usor si ma atasez repede si puternic de persoanele din jurul meu.Banuiesc ca nu e cazul sa va spun ca de foarte multe ori increderea mea mi-a fost tradata...de multe ori persoanele in fata carora mi-am "pus sufletul pe tava" au profitat de cele ce le au aflat de la mine si m-au facut sa sufar. De ce totusi nu ma pot opri din asta...de ce n-am devenit sceptica? De ce sunt mai degraba in stare sa dau ocolul lumii pentru o alta persoana dar nu sunt in stare sa ma ridic in pat daca e vorba despre mine? Poate e felul meu de a trece prin viata si crucea mea de purtat...poate daca o sa continui sa cred in bunatatea neconditionata a oamenilor ceva se va schimba...Poate lumea va deveni coltisorul de rai in care imi place sa cred ca traiesc. Fiti buni unii cu ceilalti..e gratis...

Mult asteptata vacanta

2008-07-24T10:08:00.000-07:00

Temperaturi ridicate...nervi intinsi la maxim...nopti nedormite...daca esti de varsta mea probabil ca stii despre ce vorbesc...despre sesiune...Singurul lucru la care m-am gandit in perioada asta a fost vacanta ...si la ce o sa fac in timpul ei. Bineinteles ca nimic din ce ne-am planuit nu a iesit cum ne doream...persoanele cu care trebuia sa mergem si-au facut alte planuri in ultima clipa si nu au mai venit cu noi..Am reusit intr-un final sa plecam...multe bagaje...si mai multe vise, asteptari...dorinte... Trebuie sa recunosc ca natura nu ne-a dezamagit...Am gasit intr-adevar niste peisaje superbe...Am urcat 1400 de trepte pana la cetatea Poienari....am mers cu vaporasul pe Vidraru ...as putea sa spun ca a meritat toata asteptarea...dar oamenii au trebuit sa strice toata bucuria pe care natura ne -a creat-o. Proprietarii pensiunii 'Valentino' mi-au furat mobilul...m-au luat de proasta si ne-au tratat foarte rau....am plecat de acolo plangand....Sper ca o sa uit totusi problemele create de oameni si o sa ma bucur de cadoul pe care ni l a oferit natura.
Vacanta placuta in continuare....Nu lasati oamenii sa va intristeze...nu merita!